fbpx

Dialoguri cu si despre mame

“Femeia trebuie sa inteleaga ca nasterea este un eveniment care o va schimba pentru totdeauna si ca trebuie sa-si asculte corpul, sa-l respecte pentru efortul facut, sa aiba grija de sanatatea ei fizica si mentala, sa invete sa ceara ajutor si sa se accepte pe sine, asa schimbata cum este.”

Raspunsurile Claudiei m-au purtat in timp, acum aproape 7 ani, cand mi-am tinut in brate primul copil. M-a strabatut un fior in tot corpul si mi-am adus aminte cat de grea mi s-a parut nasterea mea ca mama. Am rezonat tare cu ce a scris Claudia aici, si nu numai pentru ca suntem amandoua mame de gemeni. Cred ca cu tarie ca M A M A are nevoie de mai multa sustinere de la societate – informal si formal.

Pe Claudia Liute Byrne am cunoscut-o pe grupul acela fain de mame despre care vorbeste si ea mai jos. Faptul ca avem amandoua gemeni, dar si opiniile ei argumentate fain, a facut sa o remarc destul de repede. Dupa ce Claudia a lansat platforma dupanastere.ro, am inceput sa colaboram, avand in vedere interesul nostru comun.

Te invit sa citesti acest interviu emotionant, scris “la cald”, daca vrei – adica de catre o mama care inca este in postpartum – nu, nu in acele 40 de zile acceptate social, ci in acel postpartum prelungit din care o mama iese dupa ce incep copii sa doarma noaptea si dupa ce ea se regaseste pe sine.

Pentru ca cred ca ar trebui sa se vorbeasca mai mult despre ceea ce se intampla dupa nastere, am invitat-o pe Claudia intr-o discutie live pe grupul Mame cu pofta de viata, in care sa povestim mai multe pe aceasta tema. Asadar, ne poti urmari vineri, 21 iunie, ora 14, cand intentionez sa vorbim pe sleau despre partile frumoase ale maternitatii, dar si despre dificultati si mai ales despre SOLUTII.
  1. Claudia, tu avut o viata profesionala foarte solicitanta si interesanta. Poti sa ne spui cateva lucruri despre cariera ta si despre cum a fost pentru tine cand ai devenit mama?

Intr-adevar, cred ca as putea scrie un bestseller cu viata mea pre-copii. Cand eram mica, ma visam mediator de pace, corespondent de razboi sau creator de moda 🙂 si mai tarziu, cand chiar a trebuit sa ma indrept catre o profesie, am incercat sa iau esentialul din fiecare dintre ele, sa amestec si sa vad ce rezulta. Am ajuns sa fac comunicare in domeniul umanitar. Am lucrat cu Natiunile Unite in tabere de refugiati din Iordania, Liban si Irak, am fost responsabila de comunicarea publica a UNICEF-ului in statele balcanice din timpul crizei refugiatilor din 2015-16, am coordonat campanii de advocacy in sprijinul minorilor migranti, am fost consilierul domnului ministru de afaceri externe Aurescu, am fost invitata de NATO sa vorbesc despre comunicarea de criza in cadrul evenimentului lor anual si cat timp am fost insarcinata am lucrat tot cu UNICEF in cadrul biroului regional pentru Europa de la Geneva.

Desi am avut o sarcina gemelara, nu a fost considerata cu risc. Am dus sarcina pana pe la 38 saptamani si ceva, am mers cam o ora in fiecare zi, am facut yoga, am mancat (in general) sanatos. Pana sa-mi tin in brate proprii copii, nu mai tinusem in brate vreun nou-nascut. Sunt singura la parinti. Habar nu aveam ce inseamna sa ai grija de un bebelus, daramite de doi. Avand in vedere ca m-am pastrat activa si ocupata profesional toata sarcina, nu am avut prea mult timp sa ma gandesc la cum va fi si am crezut cumva ca ca fi la fel de calm totul precum a fost sarcina. A spune ca m-am inselat ar fi o minimizare crasa.

  1. Ce anume te-a luat prin surpindere, ce nu a fost deloc cum te asteptai?

Totul m-a luat prin surprindere. A fost ca si cum a aparut o tornada la mine in casa, in viata, mi-a facut totul praf si nu a mai plecat. M-a surprins recuperarea si durerile aferente. M-a surprins procesul alaptarii si cat de greu a fost si cat de mult mi-a displacut. M-a surprins faptul ca muream de somn si nu reuseam sa dorm. M-a surprins faptul ca al meu corp, chiar si la 2 ani si jumatate de la nastere, nu si-a revenit. Muschii abdomenului inca sunt separati, spatele inca ma doare si deci nu pot sa-mi car copiii prea mult, si inca nu reusesc sa dorm o noapte cap-coada, pentru ca nici acum copiii nu dorm legat.

Dupa cum cred ca stii si tu, a avea gemeni nu inseamna a avea doi copii. Inseamna ca uneori par a fi o turma. Inseamna plansete stereo, inseamna ca unul fuge in stanga inspre masini, si unul fuge in dreapta inspre o groapa si tu trebuie sa te imparti sau sa alegi pe care il salvezi primul. De aceea, eu nu am stiut ce presupune o cafea cu prietenele in timp ce bebelusul suge linistit sau doarme in marsupiu. Si fiindca m-am muls odata la 3 ore 24/24, nu am iesit prea mult din casa in primele 8 luni. Ma asteptam de asemenea sa fie plica casa de prietene si rude, ceea ce nu s-a intamplat deloc.

  1. Ce crezi ca te-ar fi ajutat sa mai stii inainte de a fi mama?

Cred ca este foarte important sa vorbim despre disfunctiile si afectiunile post-partum, desi cred totodata ca majoritatea femeilor gravide nu vor sa afle lucruri mai putin placute despre ce se intampla dupa. Mi-ar fi placut sa existe mai multe informatii despre ce poti face in al patrulea trimestru pentru a-ti recupera puterile, corpul si mintea mai repede. Mi-ar fi placut sa existe o moasa care sa vina acasa periodic pentru a-mi arata ce sa fac, cum sa am grija de bebelusi si cum sa am grija de mine. As fi vrut sa stiu daca e bine sau nu sa porti corset, as fi vrut sa stiu ce si cum sa mananc pentru a-mi tine hormonii in frau, nu pentru a slabi.

  1. Cum simti ca te-a transformat mamicia? Ce s-a schimbat la tine?

Pentru mine maternitatea, cum am spus si mai sus, a fost ca o tornada si inca nu consider ca mi-am revenit. De cand am nascut sunt extenuata, deci am mai putina rabdare, sunt mai furioasa si mai putin toleranta. Capacitatea mea de concentrare nu mai este la fel de buna, imunitatea este la pamant, fapt care se vede in fiecare guturai si gripa pe care le iau de la copii. Din punctul de vedere fizic, nu mai sus la fel de rezistenta si de puternica, am ramas cu tot felul de dureri.

Pe de alta parte, am invatat tot felul de lucruri noi si utile cu care nu as fi intrat in contact, precum informatii medicale si multa multa psihologie. De asemenea, sunt mult mai empatica fata de mame, si cred ca fata de femei in general. Fun fact: inainte sa fiu mama iubeam filmele de groaza, acum nu le mai suport. Si in general nu mai suport filme in care exista copii care sufera, care sunt bolnavi sau care mor – ceea ce ma face sceptica in privinta faptului ca voi putea reveni la meseria mea pre-copii, unde am vazut foarte multa suferinta.

  1. Eu vorbesc pe site despre diverse lucruri pe care mamele le pot face pentru a avea pofta de viata. Tu cum stai la acest capitol? De unde te incarci?

Stau destul de prost. Sunt foarte norocoasa ca locuiesc intr-un oras foarte prietenos cu familiile cu copii, astfel incat timpul petrecut cu copiii poate fi transformat oarecum si intr-un timp pentru tine. De asemenea, sunt norocoasa ca sotul meu poate avea grija de amandoi copiii farp probleme, astfel incat pot in weekend sau dupa ce ii culcam sa scriu, sa citesc, sa ma uit la un film. Incerc sa am grija de mine si sa ma duc la Pilates si la kinetoterapie, mai ies din cand in cand la o cafea sau la un brunch bun si ma ocup de proiecte personale.

  1. Cum se imparte timpul tau acum, intre familie si proiectele tale? Stiu ca ai lansat de curand un nou proiect pe care eu il apreciez mult. Poti sa ne spui mai multe despre el, te rog, si despre ce te-a motivat pe tine ca sa te implici intr-un astfel de proiect?

Acum este o perioada sa spunem mai libera deoarece copiii au inceput cresa si am cateva ore libere in fiecare zi. Si tot zboara timpul incredibil de repede si usor. Intr-adevar, deoarece am avut atatea probleme fizice si psihice in perioada post-partum, am cautat sa citesc, sa ma informez si sa caut solutii. Insa, tot ce citeam era despre bebelus, despre toate problemele pe care le-ar putea avea, iar despre mame mai nimic, poate cel mult despre primele cateva zile de lauzie. Gaseam la tot pasul sfaturi despre cum sa nu-ti cada parul, despre sani lasati, despre cum sa-ti mentii casa curata in continuare, despre cum sa ai grija de tatal copilului, sa nu se simta dat la o parte.

Am fost consternata sa aflu ca in Bucuresti, daramite in restul Romaniei, nu exista prea multi specialisti in post-partum. Nu au auzit prea multi despre diastasis recti, nu sunt prea multi fizio-kineto specialisti care sa stie cum se trateaza incontinenta, nu se vorbeste foarte mult si deschis despre depresie post-natala, desi toate astea sunt foarte frecvente. Pe net exista materiale de citit, dar mai nimic in romana. Si cu cat am citit mai mult, cu atat mi-am dat seama ca nu este doar o problema a noastra in Romania, ci o problema pe care o au foarte multe femei, indiferent de unde se gasesc pe glob.

Asa s-a nascut dupanastere.ro. Din furia fata de faptul ca din momentul in care ramane insarcinata, femeia devine un bun public. Din pornirea feminista de a veni in ajutorul femeilor care nu sunt pregatite sa accepte ca maternitatea este totul si ca problemele fizice, psihice si sociale care decurc din ea trebuie suportate cu stoicism si cu convingerea ca “asa suntem noi femeile, trebuie sa suferim”.

  1. Ce tip de informatii consideri tu ca o viitoare mama ar trebui sa caute prioritar inainte de nastere? Dar dupa nastere?

In timpul perioadei de graviditate, societatea, de la comunitatea apropiata, la sumedenia de doctori, la persoanele total straine, se intereseaza de sanatatea femeii insarcinate: ce sa manance, cum sa se odihneasca, cum sa nu se streseze, cum sa nu care, cum sa fie ajutata si menajata, etc. Dupa aparitia bebelusului, atentia tuturor, inclusiv a femeii brusc innobilate cu titlul de MAMA, se indreapta asupra noului nascut si de cele mai multe ori ramane pe el pana cand se muta din casa parinteasca. Uitam ca nasterea unui bebelus inseamna si nasterea unei mame. Si prima persoana care trebuie sa inteleaga asta este insasi femeia care naste. Ea trebuie sa inteleaga ca nasterea este un eveniment care o va schimba pentru totdeauna si ca trebuie sa-si asculte corpul, sa-l respecte pentru efortul facut, sa aiba grija de sanatatea ei fizica si mentala, sa invete sa ceara ajutor si sa se accepte pe sine, asa schimbata cum este.

Drept urmare cred ca o femeie gravida trebuie sa inteleaga ce i se intampla corpului ei, astfel incat sa nu aiba asteptari nerealiste in ceea ce priveste recuperarea. Se pune multa presiune pe femeie sa-si revina imediat, sa slabeasca repede, sa aiba grija de ea, de casa, de copil si sa-si astepte sotul cu cina calda si cu un zambet mare – ceea ce mie una mi se pare o gluma nu foarte buna. O femeie gravida trebuie sa stie cum sa aiba grija de planseul pelvin, o chestie extraordinar de importanta pentru bunastarea si sanatatea post-partum, despre care, din pacate nu se vorbeste mai deloc. O femeie, gravida sau nu, trebuie sa fie in stare sa recunoasca simptomele depresiei si sa ia masuri pentru se vindeca.

In mod normal, o societate sanatoasa, care tine la membrii ei, va veni in intampinarea noilor mame cu politici publice, cu un sistem de sanatate performant si orientat catre beneficiar, cu retele de sprijin social si financiar, cu infrastructura prietenoasa cu bebelusii si cu parintii. Din pacate, in Romania nu putem vorbi despre asa ceva inca. Drept urmare, femeile trebuie ele insele sa caute informatia si sa nu se multumeasca cu un sisterm bolnav. Trebuie sa invatam care sunt drepturile noastre si cum sa le cerem.

  1. Cat de mult a contat si conteaza comunitatea pentru tine ca mama? Daca e importanta, unde te conectezi cu alte persoane cu care rezonezi si care ar fi valorile dupa care te ghidezi din acest punct de vedere?

Deja este super cunoscuta si acceptata notiunea ca este nevoie de un sat pentru a creste un copil, dar din pacate, in socitatea in care traim nu este mereu usor sa fii social. Desi, teoretic, suntem mai interconectati decat am fost vreodata, paradoxal suntem si mai singuri decat am fost vreodata. Eu nu aveam prea multe prietene cu copii atunci cand am ramas insarcinata si nu am realizat ca nu ma vor intelege. In naivitatea mea, nu luasem in considerare posibilitatea ca prieteniile noastre sa aiba de suferit, asa ca atunci cand s-a intamplat asta, am suferit foarte mult.

Perioada postpartum poate sa fie foarte izolatoare si singura asa ca este foarte important sa ai o retea de sprijin, de preferat foarmata din persoane cu valori, interese si experiente similare, cu care sa te poti intalni si fizic, si pe care sa te poti baza in situatii de criza.

Eu am avut norocul de a fi adaugata intr-un grup online unde se pune accentul pe respect, sprijin si pe efortul de a ne vedea si fata in fata, ceea ce este extrem de rar astazi. Grupurile de mame de pe Facebook colcaie de prejudecati si de rautati, asa ca de cele mai multe ori noile mame nu primesc sprijinul de care au nevoie in cadrul lor. Deci cand am fost adaugata la acest grup am fost sceptica initial, deoarece avusesem niste experiente tare proaste, dar s-a dovedit a fi colacul meu de salvare. Am gasit acolo niste femei extraordinare cu care am dezvoltat adevarate prietenii in timp, femei cu care am dezvoltat proiecte profesionale, femei care, desi nu ma cunosteau, s-au oferit sa vina sa-mi aduca un sendvis si o bere cand eram cu fetita in spital, sau sa stea cu copiii mei cateva ore ca sa pot sa iau o pauza.

  1. Ce te-a frapat ca fiind diferit in Danemarca, acolo unde tu locuiesti acum, in povestea asta a „motherhood”-ului?

In primul rand Danemarca este a tara parca facuta pentru familii. Ma pot urca oricand in orice mijloc de transport in comun si ajung la locuri de joaca, la parcuri, la plaja, la gradina zoologica, la biblioteca, la o cafea si peste tot exista facilitati pentru copii. Copiii mei se pot juca fara frica de a da o masina peste ei (sunt mai multe biciclete decat masini), comunitatea protejeaza copiii astfel incat cei mai maricei se pot juca singuri afara fara frica. Spitalul pune gravidele din aceeasi zona in contact una cu cealalta astfel incat sa se formeze retele reale de sprijin dupa nastere, sanatatea postpartum este luata in serios si moasa te viziteaza cateva luni bune acasa pentru a te ghida. Exista un sistem de crese si gradinite bine pus la punct, iar programul de munca este flexibil, astfel incat parintii pot sa combine viata profesionala cu cea personala, de familie, mai usor. Asta inseamna ca niciun copil nu sta la gradinita peste ora 16:30 si vezi parinti si copii petrecand mult timp impreuna in natura. De aceea cred eu ca vezi familii cu 3-4 copii peste tot pe aici – pentru ca este mai usor sa fii parinte aici.

  1. Ai un mesaj pentru mamele care sunt la inceputul acestui drum?

Sa-si asculte corpul si intuitia. Daca ceva iti spune ca ceva nu este ok, cel mai probabil asa este. Mi s-a dovedit asta de o mie de ori si cand a fost vorba despre mine si cand a fost vorba despre copiii mei. Mi-as mai dori sa vad mamele avand mai multa grija de ele si de sanatatea lor si sa mai scape de sentimentele de vina si sacrificiu matern.

error: Content is protected !!

Aboneaza-te la newsletter-ul destinat mamelor si vei primi gratuit e-book-ul „Recomandari si meniu de 3 zile pentru energizare, echilibrare si pierdere în greutate”.