fbpx

Nu ezitati sa cereti ajutor cand sunteti coplesite si nu mai faceti fata. Poate fi o ruda, o prietena sau chiar un medic de specialitate. Nu e o rusine sa nu mai poti. Pe cei care nu va inteleg, iertati-i! Starea emotionala a mamei mentine echilibrul in familie!

Invitata acestei rubrici in luna mai este Elena Santos. Pe Elena nu o cunosc (inca!) personal, dar o urmaresc in social media si imi place foarte tare naturaletea si stilul ei de viata. Ea scrie pe blogul acasacumami.ro. Este mama de 3 copii si cred ca are multe de impartasit cu noi, mai ales ca cel mai mare copil al ei are 16 ani!

Iata cum se descrie Elena: “Sunt mamica de 3 preocupata de starea de bine a familiei mele. Avem copii minunati (de 5, 11 si 16 ani), sunt sotia unui barbat extraordinar, de pe meleaguri iberice, cu bune si mai putin bune, ca si mine de altfel. Amandoi suntem acum un intreg bine inchegat. De la General Manager de hotel de lux, dupa 18 ani de cariera in industria ospitalitatii, acum sunt General Managerul caminului meu (doar ca…eu ordon, eu execut :). Ma incanta sa imi organizez casa, sa decorez, sa imi plantez propriile legume pentru ca familia mea sa se dezvolte sanatos si armonios, sa aiba confort atat fizic cat si emotional. Ma bucura sa impart cu alte mamici parte din universul nostru, despre cum mi-am organizat casa, cum si ce gatesc, cum si cu ce curat prin casa, ce trucuri aplic si functioneaza, dar mai ales cum imi cresc si educ cei 3 copii.”

1. Cum e sa fii mama de 3? Si cum s-a mai schimbat viata ta odata cu cresterea copiilor?

Este amuzant, minunat si de-o potriva horror (glumesc). Este inexplicabil de minunat sentimentul meu de implinire cand ii privesc, cand ne petrecem timp impreuna fie si 30 de minute dar in acelasi timp este si un maraton al rabdarii. Varste diferite, diferente mari, fiecare cu personalitatea lui, deseori vulcanici. Da, clar viata se schimba si dupa primul, dar si dupa al 3 le-a.

2. Te-ai pregatit cumva sa devii mama? Daca da, cum?

Nu, nu m-am pregatit, s-a intamplat. Lucram pe vapor de croazera cu logodnicul meu, actualul sot si am ascuns sarcina cat am putut. Nu aveam de unde si cum sa ma informez atunci in 2002. Am iesit la tarm si mi-am cumparat o carte. Asta a fost tot ce aveam cu mine, o carte si mult curaj la 24 de ani. Cartea se numeste What to expect when you’’re expecting. Un must have. Am nascut in Portugalia, fara mama, fara pile sau tanti moasa cum se poarta acum. Am avut frici dar pas cu pas am fost deschisa sa invat iar cei din Portugalia mi-au fost alaturi.

3. Daca te-ai informat, simti ca te-a ajutat acest lucru?

La urmatoarele sarcini da, m-am informat. In special la ultima. Dupa 35 de ani sunt multe schimbari in corp si sunt necesare alte tipuri de analize. Da, m-a ajutat mult faptul ca m-am informat din surse sigure. Am trecut cu bine si situatii de anxietate ce duceau sigur la depresie daca nu admiteam la timp ca am nevoie de ajutor.

4. Ce si cand ti-a fost cel mai greu ca mama?

Uf, tot timpul ne este greu caci ne dorim tot ce e mai bun pentru pruncii nostri, insa sunt momente cand depasesc fricile de zi cu zi. La primul copil am avut stari de soc cand am sunat de pe vapor sa ii aud vocea (avea 8 luni) iar parintii mei asteptau salvarea. Legatura s-a intrerupt iar eu am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare (figurativ vorbind, eram in mijlocul oceanului totusi). Copilul avea febra caci ii ieseau caninii, insa 4 ore aveam pulsul in gat si cautam peste tot o solutie sa sun iar acasa. A fost crunt. Am albit pe o parte a capului. A urmat apoi, pe la 3 ani, extragerea lichidului din cap. O lovitura banala in cheia de la clanta usii s-a transformat in cea mai mare sperietura. Au urmat episoade si cu cel de-al doilea copil, Rihanna, care a sarit de pe casa pe nisip, dorind sa zboare! Ii multumesc Cerului ca s-a ales doar cu o entorsa la picior. La al 3 lea copil am trecut iar prin momente de anxietate cand la analizele din trimestrul 2 a fost suspecta de sindrom Down. 21 de zile am asteptat rezultatul. 21 de zile in care am murit si inviat zi de zi. Si, ulterior, dupa cativa ani chiar, au aparut pe fond emotional stari anxioase mai mari, usor depresive.

5. Ce anume te-a luat prin surpindere, ce nu a fost deloc cum te asteptai?

Acum invat odata cu fiul meu cum sa fiu un parinte reponsabil, un prieten bun dar si bodygardul din umbra. Nu pot sa nu imi fac griji cand tentatiile sunt la tot pasul.

6. Ce crezi ca te-ar fi ajutat sa mai stii inainte de a fi mama?

Eu cred ca totul se invata, nu trebuie sa stii mare lucru de dinaninte. Daca ti s-a transmis de acasa blandetea, respectul, bunatatea si iubirea, restul vin de la sine.

7. Ce nu s-a intamplat asa cum te asteptat? Ce te-a surprins dupa nastere?

Modernismul. Fetele mele ma surprind la fiecare pas. Uneori sunt prea mature pentru varsta lor, uneori compar joaca lor sau timpul nostru cu ceea ce am trait noi si nu prea imi place ce se intampla in zilele noastre. Copiii nu mai vad bucuria in jocurile simple de afara – elasticul, frunza, tara tara, ascunsa.

8. Eu vorbesc pe site despre diverse lucruri pe care mamele le pot face pentru a avea pofta de viata. Tu cum stai la acest capitol? De unde te incarci?

Mi-am creat ritualuri. Uneori citesc (rar), uneori vorbesc cu plantele din gradina. Da, am un ritual si dimineata si seara. Nu, nu este despre demachierea tenului, desi la ridurile mele de la ochi ar trebui, este un ritual simplu, spiritual, pe care il voi respecta cu strictete cat voi trai. Ma rog Bunului Dumnezeu sa ma ierte, sa ma intareasca si, ii multumesc si seara si dimineata pentru tot ce sunt, tot ce am si tot ce mi se intampla! Fara El eram sa ma pierd in frici!

8. Cum se imparte timpul tau acum? Care sunt proiectele tale acum?

Pe langa treburile casnice si copii am un blog si vlog despre universul meu asa cum e el. Acasacumami.ro este blogul si scriu despre trucurile si solutiile mele in gospodarie, despre retete, gradinarit, curatenie, economisire. Cel mai importan proiect al meu inceput in ianuarie este Campania Depresia mamelor, echilibrul familiei. Imi doresc cu acesta campanie nu doar sa constientizam ca mamele au nevoie de terapie emotionala, ci sa devina un must do, unul dintre acele puncte de pe lista de analize a fiecarei gravide si ulterior in primul an de mamicie. Momentan invat cum trebuie facuta campania sa poata fi mediatizata la nivel national.

9. Ce tip de informatii consideri tu ca o viitoare mama ar trebui sa caute prioritar inainte de nastere? Dar dupa nastere?

As spune ca daca exista iubire si sprijin al partenerului restul vin de la sine insa nu e suficient. Un medic bun si bland care sa urmareasca evolutia sarcinii, sa raspunda tuturor intrebarilor, sa fie acolo in caz de urgenta, un spital normal ce ofera sprijin informatii tinerei mame, ulterior un pediatru la fel de rabdator si bland. Cel mai important este sprijinul emotional. Daca toti membrii familiei ar contribui la sanatatea emotionala, cu siguranta mama ar fi o fericita.

10. Ai un mesaj pentru mamele care sunt la inceputul acestui drum?

O, da, mesajul meu este despre ajutor, blandete, iertare si iubire. Nu ezitati sa cereti ajutor cand sunteti coplesite si nu mai faceti fata. Poate fi o ruda, o prietena sau chiar un medic de specialitate. Nu e o rusine sa nu mai poti. Pe cei care nu va inteleg, iertati-i! Starea emotionala a mamei mentine echilibrul in familie. Sa auzim de bine, sa ne mai scriem si cand suntem bunicute….

Elena, multumesc mult pentru cuvintele tale calde!

Celelalte invitate ale acestei rubrici au mai fost: Gabriela Urda, Raluca Loteanu si Ana Maria Ciobanu

 

 

error: Content is protected !!

Aboneaza-te la newsletter-ul destinat mamelor si vei primi gratuit e-book-ul „Recomandari si meniu de 3 zile pentru energizare, echilibrare si pierdere în greutate”.