Maternitatea este unul din cele mai frumoase lucruri care ni se intampla noua, femeilor. Dar da, este si greu, provocator, de multe ori, iar trairile contrare si puternice pe care le simtim ne fac sa ne intrebam daca nu cumva suntem niste mame insuficient de bune pentru copiii nostri. Inainte, proaspetele mame aveau deja exemple nenumarate privind practicile maternitatii in comunitatea stransa in care traiau si stiau la ce sa se astepte. Acest lucru nu mai este valabil astazi, mai ales in zonele urbane, cand familia este, de cele mai multe ori, una restransa, formata doar din mama si tata. In acest context, mamele se simt de multe ori singure, inadaptate si nesprijinite.

Totusi, instinctul nostru este sa fim alaturi de alti oameni care trec prin situatii similiare, si, ideal, care impartasesc aceleasi valori ca noi. De aceea cred ca “satul” traditional a fost inlocuit de grupurile si comunitatile de suport face to face si mai ales online, acestea din urma luand, de altfel, un mare elan. Ele vin cu multe avantaje – acela al socializarii, al confirmarii, al conferirii sentimentului de apartanenta etc -, dar si dezavantaje – recomandari care inlocuiesc sfatul specialistilor, temeri nefondate etc -. Eu, totusi, cred ca beneficiile existentei acestor comunitati sunt mai mare decat neajunsurile, mai ales daca mama poate aplica filtrul propriu si nu ia ca “litera de lege” ce se discuta acolo. De altfel, consider ca filtrul propriu ar trebui aplicat atunci cand primim recomandari de la orice specialist, pentru ca, in final, este vorba de noi si de corpul nostru (sau de copilul nostru) si nimeni nu poate simti mai bine ca noi.

Tocmai pentru ca cred in puterea comunitatii, fie ea chiar si online, am creat si eu grupul Mame cu pofta de viata si, am dorit sa incep pe blog aceasta sectiune de Dialoguri cu si pentru mame. Prin aceste actiuni imi doresc ca noi, mamele, care se presupune ca impartasim un set de valori, pentru ca de aceea cititi acest site :), sa ne sustinem, sa ne dam empatie si sa invatam, atat cat se poate, una de alta.

Pentru primul interviu din aceasta sectiune am invitat-o pe Gabi Urda, care este consultatnt de comunicare si stilist personal, dar, de cateva luni, si mama lui Codrin. Despre activitatea profesionala a Gabrielei puteti afla mai multe de pe site-ul ei. Despre inceputurile mamiciei, asa cum le-a trait Gabi si despre “surprizele” si invatamintele ei de pana acum, puteti afla citind randurile de mai jos.

Multumesc, Gabi, pentru deschidere!

Ascultati-va instinctul, inainte de orice si oricine!

  1. Te-ai pregatit cumva sa devii mama? Daca da, cum?

Da, dupa ce am aflat, caci planuiam sa am un copil si asteptam din moment in moment, dar nu am facut analize, nu am luat suplimente. Apoi, dupa ce am pierdut prima sarcina, la doua luni, deja aveam un bagaj destul de mare de informatii despre nastere, alaptare, alimentatie, etc. Dincolo de articole, am vorbit si am intrebat mult prietenele, cunostintele, persoane specializate in care aveam incredere, cum ai fost tu sau cursul de puericultura al Irinei Popescu.

  1. Simti ca te-a ajutat faptul ca te-ai informat inainte – despre nastere, post partum, alimentatie etc?

Da, mi-a dat incredere si mi-a confirmat multe dintre presupuneri, plus ca, simti ca intri intr-un trib, ca nu esti singura, ca sunt alte femei, care stiu si inteleg ce simti, cum te simti, a caror experienta iti poate fi calauza. Am aflat apoi, ca si eu pot constitui o resursa pentru alte femei. Am simtit nevoia sa aflu pe viu cumva, nu din carti, chiar daca de felul meu caut sprijin, alinare, curaj in carti.

  1. Ce alte informatii ai mai fi vrut sa stii inainte de a te intalni cu Codrin?

Mi-as fi dorit sa stiu mai multe despre mine, despre corpul meu dupa nastere, dupa cezariana, despre hormoni si manifestarile lor, despre libido, dar e firesc sa nu te intrebi atunci cand toata atentia iti e indreptata catre copil. Le-am aflat pe toate pe masura ce au venit, iar acum aduc vorba despre ele cu alte femei care se pregatesc pentru nastere si constat ca, de fapt, sunt si multe tabu-uri si rusine in a intreba, chiar si medicul care te supravegheaza.

  1. Ce nu s-a intamplat asa cum te asteptat? Ce te-a surprins dupa nastere?

Nasterea, eu am plecat spre spital cu dorinta de a naste natural, insa, na, ne-am adaptat dupa o zi si o noapte de travaliu care nu se mai termina, iar Codrin tot nu cobora pe canal, iar eu eram epuizata. Mi-as fi dorit sa fi nascut in apa, cu o moasa, asa as fi dus totul la bun sfarsit in mod natural. Dupa nastere m-a suprins perioada de vreo luna-doua in care nu aveam sensibilitate completa pe burta, libido-ul cu suisuri si coborasuri, mai ales coborasuri, sanii enormi J).

  1. Reusesti acum sa ai timp si pentru tine? Daca da, cum si ce preferi sa faci in acel interval ca sa te incarci?

Da, la final de zi sau in weekend, cand vine sotul meu de la job si impartim sarcinile, ori cand vine soacra mea sau ziua din saptamana pe care o petrec cu mama, sora, bunica, tata la ei in curte. Citesc, inca de la inceput, cand era foarte mic in timp ce dormea sau, uneori, chiar cand il alaptam si motaia la san, acum doar cand doarme, in rest imi ia cartea, vrea atentie totala :). Fac baie in cada, plantez si ingrijesc flori in ghiveci, mai beau cate un pahar de vin si, de vreo doua saptamani, duminica vine cineva la masaj 1 ora si un pic.

  1. Tu esti antreprenor, ceea ce complica lucrurile :), pentru ca nu iti poti lasa de-o parte proiectele profesionale timp de 2 ani. Cum planuiesti sa actionezi?

Codrin are deja 6 luni si incepem pas cu pas sa mancam, incet-incet, dar vom reusi. Apoi, sotul meu, mama sau soacra mea il vor prelua cateva ore o zi pe saptamana, in care sa ma pot vedea cu cate o clienta. Si, Slava Domnului, exista online si mai lucrez asa cat il supravegheaza Sorin sau doarme.

  1. Ce ti s-a parut cel mai greu in prima ta perioada alaturi de Codrin?

Sa am rabdare, sa ma racordez la ritmul sau de a adormi, de a se hrani, sa nu am asteptari de la urmatoarea zi in doi, sa imi recunosc emotiile negative, sa le las sa treaca prin mine, sa nu strang frustrari.

  1. Ce tip de informatii consideri tu acum ca o viitoare mama ar trebui sa caute prioritar inainte de nastere?

Sa citeasca sau sa discute despre alaptare cu un consilier specializat, caci in maternitati nu exista disponibilitate multa, iar mamele noastre au alaptat putin, multe dintre ele, cu multa vreme in urma, asa ca nu isi mai amintesc cum sta treaba. Sa ocoleasca forumurile, caci se umplu de ingrijorari fara fundament, in timp sa urmareasca sa se imprieteneasca cu mamele din comunitatea lor: bloc, parc, cartier etc.

  1. Ai un mesaj pentru mamele care urmeaza sa nasca primul lor copil?

Ascultati-va instinctul, inainte de orice si oricine!

Credit foto: Cristina Adam